Furie și alte sentimente puternice
Lovitul, mușcarea, țipatul, aruncatul, lovitul cu picioarele, plânsul: toate acestea sunt normale pentru un copil în dezvoltare și fac parte din creștere. Pentru părinți și alte persoane care au grijă de copii, acest lucru poate fi obositor și uneori chiar copleșitor.
Mai jos veți găsi informații și sfaturi despre cum să susțineți copiii în gestionarea sentimentelor.
A învăța să facă față sentimentelor este una dintre cele mai mari sarcini ale copiilor în dezvoltare. Fie că este vorba de furie, durere, frustrare, rușine, frică, bucurie exuberantă, vinovăție sau gelozie: Copilul dvs. trebuie să fie capabil să manifeste toate sentimentele, chiar dacă se simte inconfortabil.
Cum învață copiii să facă față sentimentelor puternice?
În copilăria foarte timpurie
Un copil nu își poate încă autoregla sentimentele. Își arată nevoia de hrană, de apropiere sau de somn prin plâns. Un sugar este complet dependent de cei care au grijă de el. Deci este foarte important să-i înțelegeți sentimentele, să-l mângâiați și să-i satisfaceți nevoile. Aici veți găsi informații suplimentare pentru a vă liniști copilul.
În copilăria timpurie
Mai târziu, copiii învață cum să-și gestioneze sentimentele. În special, sentimentele negative pot declanșa reacții fizice neașteptate la copiii mici. Astfel, lovitul, mușcatul sau lovitul cu pumnii pot indica o nevoie a copilului. Un astfel de comportament este deosebit de frecvent în al doilea și al treilea an de viață. La această vârstă, copiii dezvoltă mai multă independență. Ceea ce înainte era cunoscută sub numele de „epoca sfidării” este acum numită și „faza de autonomie”.
Îi puteți arăta copilului cum să facă față sentimentelor puternice în mod diferit sau mai bine.
Cum vă puteți sprijini copilul în acest sens?
- Discutați cu copilul despre sentimentele sale.
- Arătați-i cum să acționeze. Utilizați cărți ilustrate sau propriile experiențe, de exemplu. rJocurile de rol pot fi de ajutor în reconstituirea experiențelor și prezentarea unui mod diferit.
- De asemenea, gândiți-vă cum vă abordați sentimentele proprii. Fiți indulgent cu dvs.
- Încercați să vă exprimați propriile sentimente în fața copilului. De exemplu, spuneți ceva de genul „Sunt foarte agitat și îmi dau seama că mă enervez. Am nevoie de un moment de respiro.”
În unele zile veți reuși să faceți mai bine față sentimentelor copilului dvs. decât în altele. Acest lucru este normal. Veți acorda cu siguranță mai multă atenție nevoilor sale atunci când aveți mai multă energie. Prin urmare, asigurați-vă că gestionați bine situația și că nevoile dvs. sunt bine satisfăcute. Dezvoltați strategii care să vă ajute să rămâneți calm. Luați o pauză și cereți ajutor, dacă este cazul. Acest lucru vă va permite să vă recuperați și să vă recâștigați forțele. De asemenea, sunteți bineveniți să citiți mai multe pe site-ul „parental-education.at”.
Ce puteți face atunci când copilul dvs. manifestă sentimente puternice?
- De exemplu, creați un mediu liniștit și opriți radioul sau televizorul sau îndepărtați-vă de situație.
- Respirați adânc și încercați să vă păstrați calmul.
- Răspundeți copilului numindu-i sentimentele. Poate spuneți ceva de genul „Văd că ești supărat acum. Sunt aici. Să vedem dacă ne calmăm și găsim o soluție.
- Oferiți-i copilului alinare, liniștiți-l sau fiți un paratrăsnet pentru furia sa. În orice caz, rămâneți aproape dacă vă respinge.
- Încercați să aflați ce l-a frustrat atât de mult pe copilul dvs. și ce nevoi nu sunt satisfăcute.
- Când copilul se calmează din nou: discutați despre sentimentele sale. Acum rugați-l să îndrepte lucrurile. De exemplu, trebuie să ridice cartea de pe podea sau să-i ceară scuze celuilalt copil că l-a mușcat.
Puteți găsi mai multe informații despre cum să faceți față sentimentelor puternice ale copilului dvs. la:
- Zeit für Gefühle - Elternbildung
- Gelassene Erziehung - Elternbildung
- Gefühle regulieren - Pro Juventute
- Mit Gefühlen zurechtkommen - Kindergesundheit
Sugestii de cărți pentru copii:
- Und was fühlst du, Känguru? Von Nora Imlau
- Was weinst du denn so viel, kleines Krokodil? Von Nora Imlau
- Wohin mit meiner Wut? Von Dagmar Geisler